Sau cum era de fapt glorioasa armată română. Un volum de istorisiri savuroase despre armată, grade şi gradaţi semnate chiar de protagoniştii lor, printre care: Şerban Foarţă, Traian Ungureanu, Dan C. Mihăilescu, Dumitru Radu Popa, Radu Naum, Călin-Andrei Mihăilescu, Cristian Tudor Popescu, Robert Şerban, Cătălin Ştefănescu, totul aranjat şi condimentat de Radu Paraschivescu. Treisprezece filologi care au făcut armata, fiecare cu gradatul lui idiot, fiecare cu absurdităţile pe care le-a păţit, niciunul care să aibă habar de rostul pe care l-au avut lunile de cazarmă. Treisprezece păţiţi plus Traian Ungureanu, care a scăpat civil datorită vederii slabe, deşi din tonul cu care povestea, mai că ar fi vrut şi el să fie pe acolo. Personal nu cred că am mai râs de mult aşa cu o carte în mână. Numai acum că mă gândesc cum aş plânge dacă aş afla că se reintroduce milităria obligatorie, după ce-am citit cartea. Încă nu mă pot gândi că doar câţiva ani ne-au despărţit, pe mine şi pe mulţi alţii, de o plimbare printr-un infern de arbsurdităţi şi umilinţe, numit Armată. Dar până una alta, pot râde liniştit de infernul altora. Şi cam asta am şi făcut, am râs zgomotos, neputându-mă opri din hohote, spre mirarea celor din autocar şi mai târziu din cameră, care se uitau la mine ca la urs. Ar fi fost frumos să mă ameninţe cineva ,, Bre, te ţin cu ochii-n soare, pân׳ la miezul nopţii!!!” dacă nu mă opream. Dar, slavă Domnului, armata s-a dus, gradaţii sadici s-au dus şi ei, şi-au rămas doar poveştile. Adunate într-un volum verde, la o promoţie de 10 lei, pe care chiar ar fi păcat să nu-l citiţi. Aţi merita chiar să vi ţină un gradat cu ochii-n soare pân׳ la miezul nopţii. Iar ca să arăt că nu vorbesc aici prostii, vă invit să citim câte ceva despre dotarea viteazului ostaş român:
,, Pe timp de pace, soldatul are ca armament un AKM sec, fără gloanţe, cu care să-şi impresioneze potenţialul inamic. Când simte o apropiere suspectă, soldatul aflat în gardă trebuie să strige: ,, Stai!”, apoi ,, Stai că trag!”. La fel de bine poate striga ,, Stai că ţi-o-nfing!”, referindu-se la baioneta tocită în mod profilactic pentru evitarea accidentelor, care poate fi astfel înfiptă doar în apă şi-n brânză nu foarte veche. În cazul în care intrusul continuă să se apropie, soldatul e obligat să strige: ,, Luminează-ţi faţa!”, iar dacă, din varii motive ( complexe fizice, baterii de lanternă consumate), respectivul nesocoteşte ordinul, trebuie să îndrepte ţeava pistolului-mitralieră în sus, imitând din gură zgomotul împuşcăturii. În cele din urmă, va îndrepta AKM-ul către suspect, sper-nd că acesta va face infarct şi se va opri.” (p.42)
