O lună

...de blogging. Am făcut-o ieri, de fapt, dar acum mai prind şi eu calculatorul. La mine-n casă e vraişte, praf, schimbăm tot felul. Nu s-au schimbat prea multe de când cu blogul, doar mi-am găsit o ocupaţie în plus. Poate de asta duceam de fapt lipsă. Mi-am creat un spaţiu unde pot scrie când mă mai apucă, unde pot fi citit, unde pot fi aprobat, contestat, corectat ba chiar în unele cazuri insultat. Dar nu cred că-i cazul încă. Am nişte greşeli făcute pe blog pe care mă tot laud că le corectez, ar mai trebui să creez o altă categorie, recenzii ceva, că note de lectură parcă nu mi se pare potrivită. Astea-s detalii. Nu ştiu câţi vizitatori am dar sigur îi număr de degetele de la o mână. Am primit în luna asta tot felul de comentarii, în general de la oameni pe care îi cunosc personal şi care mă cunosc la rândul lor destul de bine. Un singur comentariu am, chiar la prima postare, de la o persoană necunoscută mie. Un comentariu frumos, de încurajare. Sper din inimă că o mai am pe Ana printre cititorii mei.  Dragoş C. Butuzea e singurul blogger cu experienţă care a comentat pe aici.
    Sunt relativ mulţumit de conţinutul pe care îl are acest blog. Nu ştiu ce o să mai iasă de pe urma lui. La bani nu mă gândesc, sunt destul de sigur că nu din blogging o să-mi câştig eu pâinea. Astea deja sunt pentru alţii. Cred că scriu pe aici mai mult pentru exerciţiu. Îmi amintesc parcă o vorbă a lui Cabral, citită nu ştiu când şi nu ştiu unde pe internetul ăsta mare: succesul din online contează doar în măsura în care influenţează succesul din offline. Parcă aşa era. Sunt totalmente de acord, prin urmare mă concentrez pe offline. Din octombrie încep o facultate, o să-mi  văd de ea, de la anul, dacă sunt sănătos şi mă ajută Dumnezeu, mai încep una. Am de gând să mă implic în toate activităţile culturale pe care le prind, să citesc cât mai mult şi să încerc, ceva mai serios ca acum, să scriu literatură. Tot ce voi scrie voi pune pe-aici. Am început şi acum o povestire, sper să o şi duc până la capăt. Dacă reuşesc, va apărea aici.
    Trebuie să mă perfecţionez la scris recenzii dar asta presupun că se va rezolva cu timpul. Până una alta continui ce am început. Îmi chiar place, deşi recunosc, uneori mă simt ciudat de parcă m-aş adresa nimănui. M-am mai obişnuit oricum cu senzaţia asta, la început mă simţeam ciudat tare. Până una alta, trăiesc şi mă bucur de ultimele săptămâni de vacanţă. Nu ştiu ce-am să fac în 13, văd eu, poate trec pe la liceu aşa, să-i văd pe alţii, mai tineri. Am să mă hotărăsc, până atunci, am mai primit nişte poze faine de la Zlatna, făcute de gazda noastră, cu care sper să mă mai întâlnesc cât de curând. Nu-i aşa, domnişoară Pusculiţă? :)))))