duminică, 19 septembrie 2010

Divagaţii 2


   Am o stare destul de ciudată zilele astea, din cauza căreia nu pot scrie. Nici pe blog, nici la povestirea de care vorbeam acum ceva vreme. Am scris abia câteva rânduri şi azi, merge greu, poate ar trebui să mai las apele să le liniştească, să ajung la Cluj, să-mi iau un laptop şi să scriu pe acolo, prin cămin, parcuri, prin vreo librărie. Nu ştiu. Aştept să văd ce-o să urmeze la viaţa asta a mea. Cert e că se vor schimba multe. N-am de gând să mă mai gândesc la asta. Îşi face mama destule probleme. La mine e mai simplu. A sosit momentul să-mi materializez ambiţiile. Trebuie să fiu gata pentru asta. Toate planurile, gândurile,  ideile, care au aşteptat studenţia, trebuie să răbufnească. Nu mai au voie să rămână ca până acum, latente, aproape în comă. Am poate noroc, fac ceva ce-mi place. Chiar mult de tot. Voi studia o materie la care am ajuns de două ori la faza naţională în liceu. Aşadar, n-am de ce să-mi fac probleme.
    N-am renunţat la cărţi, doar la scrisul despre ele. Şi acum, că mi-a revenit pofta de scris, vreau să mai recuperez.
    Nu mai ştiu exact când am citit Interpretarea gesturilor a lui Joseph Messinger, un expert francez de origine belgiană în domeniu. Înainte sau după Durabila iubire. Cartea asta m-a entuziasmat tare dar doar în timpul lecturii şi câteva zile după. Oamenii au 3 gesturi pe care le fac inconştient şi care spun multe despre personalitatea lor: încrucişarea braţelor, încrucişarea degetelor şi ascultarea receptorului cu o anumită ureche. Acum poate îmi veţi spune că toţi dreptacii ascultă cu urechea dreaptă. Nu e adevărat. Chestia asta nu are nicio legătură cu mâna folosită cel mai mult, ci cu emisferele cerebrale folosite cel mai intens. La fel şi la încrucişarea braţelor şi a degetelor. Pe baza acestor gesturi persoana respectivă poate fi încadrată într-un profil anume. Sunt opt astfel de profiluri psihogestuale:  Narcisic, Idealist, Cartezian, Challenger, Senzitiv, Creativ, Relaţional şi  Tribal. Fiecare, evident, cu trăsături specifice. Profilul meu, pe care nu-l spun aici, mă reprezintă. Chiar destul de bine. Dar un prieten, auzind c-am citit despre astea, m-a rugat să-i fac profilul. L-am rugat să facă cele trei gesturi ( asta deşi Messinger nu recomandă acest gen de testare) şi a ieşit Challenger. Prietenul acesta al meu e olimpic pe ţară, un pasionat constructor şi chitarist în devenire, dar eu, cunoscându-l totuşi, ştiu că parcă tot nu-i Challenger. Cel puţin nu Challengerul lui Messinger, adică omul întreprinzător care face şi drege. Nimeni care-l cunoaşte pe acest prieten al meu nu cred că ar zice că e Challenger, deşi nu vreau să-l jignesc prin asta. Omul are multe alte calităţi. Una din ele e că nu e genul să citească bloguri. Sper să nu-i spună nimeni, totuşi :)). Doar acest lucru mi-a stârnit îndoieli asupra cărţii. Totuşi, e foarte posibil să mă înşel şi să nu-l cunosc pe acest prieten destul de bine. Deşi asta nu prea cred. Cartea e interesantă, în rest. A apărut cu Săptămâna Financiară prin iulie, înainte să plec eu la Ampoiţa. Mi-am luat-o din Cluj când am confirmat locul de la facultate. La mine în oraş, în ziua apariţiei, când m-am dus eu la chioşc, se epuizase. Am găsit-o din întâmplare în Cluj şi am cumpărat-o fără să mai stau pe gânduri. Nu cred că se mai găseşte aşa, la liber, doar comandată.
    Am mai citit An outline of American History, o carte pe care o aveam de mult. O sinteză a istoriei americane, citită cu dicţionarul englez-englez lângă mine. E o ediţie tipărită de Departamentul de Stat American, pe care am primit-o când eram pe clasa a V-a şi am câştigat un concurs de engleză. Acum un car de ani. Am o grămadă de observaţii care însă nu-şi au locul pe aici. Le las pe altădată, habar  n-am pe cand.
    Iar joi mi-am vândut manualele pe 50 de lei. Nu toate, deşi am vrut să scap de ele căci n-am la cine le da. Am trecut apoi la anticariat şi am cumpărat cărţi de vreo 75 de lei. Asta cu reducere. Că de se adunau preţurile ieşea 109. Dar sunt cărţi care fac greutatea lor în aur. Cioran, Marquez, Eliade, Camus, Dickens! Ultimul în engleză. Acu' e rândul vostru să-mi uraţi lectură plăcută. :)) 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu