O lună

   Sau aproape. Oricum, destul de mult de când n-am mai scris pe blog. Cumva anticipasem situaţia asta la începutul lui septembrie, când ştiam că voi merge la Cluj şi probabil voi fi prea ocupat ca să mai scriu. La cât de bine am nimerit treaba asta, aş putea să mă fac prezicător. Hai să zicem că de aruncat un post pe aici aş mai fi avut timp. Dar au intervenit alte probleme, legate de acest blog şi mai ales de ceea ce vreau să fac cu el. Tocmai asta nu ştiu. Până acum am scris la întâmplare, post peste post şi recenzii mai mult sau mai puţin bune. Sunt o mulţime de greşeli în acele pagini pe care ar trebui să le corectez dar care vor rămâne tot aşa, cel mai probabil. Nu am timp de ele. Sunt ocupat, petrec mult timp prin bibliotecă (BCU), merg la cursuri, ies în oraş, citesc prin cameră. Iar când nu fac toate astea stau pur şi simplu lungit pe-un pat gândindu-mă unde se îndreaptă toate de fapt. Asta-i noua mea obsesie de acum. Şi mi-am dat seama de o greşeală: am făcut prea multă reclamă blogului. Trebuia să-l las, cum aveam de gând în primul post, să se dezvolte singur, să mai fie descoperit de alţii, cărora să le poată plăcea ce mai scriu eu pe aici. Acum, de bine, de rău, nu prea mai am voie să scriu p-aici lucruri foarte personale. Doar era citatul acela, sper că din Sorescu (n-am citit nici până acum nimic din el): dacă îţi pui sufletul pe masă cineva se va şterge cu el la nas. Şi iacătă, nu prea mai am ce scrie. Nu am nici când, în cameră n-am chef de multe ori, nici linişte, iar când ajung aici, acasă, scrisul e ultima chestie pe care-o am în cap. Dar azi scriu. Singura parte bună a situaţiei mele este că vorbesc aici singur şi nimeni nu-mi va putea spune în viitor că nu m-am ţinut de cuvânt. Ba mint. Nu sunt chiar atât de singur. A mai venit Ghirca, pe care nu-l cunosc, dar căruia îi mulţumesc fiindcă şi-a rupt câteva minute din viaţă să vadă ce e pe aici. Şi bineînţeles Rox, prima mea cititoare.
    Fiincă blogul e mai mult despre cărţi şi chestii de genul, hai să spun ce-am mai citit, pornind de la Hard Times, ultima recenzie:
- Isabel şi apele diavolului de Mircea Eliade. O carte grea, pe care trebuie s-o reiau altă dată, după ce mă mai învăţ cu simbolurile. E un roman fantastic.
- Întâlnirea din pământuri a lui Marin Preda. Primul său volum, cuprinde nişte nuvele chiar interesante, în afara celor de la sfârşit, cu o mulţime de activişti şi trepăduşi politici. Ultima nuvelă nici n-am terminat-o.
- The Professor de Charlotte Bronte. M-am luptat aproape două săptămâni cu ea. Nu mi-a plăcut, a fost doar un exerciţiu pentru engleză.
- Che Guevara - viaţa unui mit de Reginaldo Ustariaz. Prima carte pe care am cumpărat-o din Cluj. Interesantă, deşi nu prea sunt de acord cu viziunea autorului asupra comunismului şi a lui Fidel Castro, ca mare erou. Dar asta e altceva.
- Fata din Nazaret a lui Petru Popescu. Sincer, mă aşteptam la un pic altceva, dar e o carte bună.
- Generalul în labirintul său de Gabriel Garcia Marquez. O carte fenomenală despre ultimele zile ale lui Simon Bolivar, Eliberatorul. La asta chiar trebuie să-i fac o recenzie, doar aşa, să văd dacă mă mai pricep. Chiar aşa, oare m-am priceput vreodată?