Revenit

   Au fost zile când pur şi simplu am uitat că am blog şi că am o casă pe aici, o cameră, vreo câteva rafturi de cărţi şi multe oale de lut. Am început anul universitar la Cluj, la Istorie, şi am petrecut patru zile care au trecut ca nişte săptămâni. N-am făcut mare lucru la cursuri, doar m-am obişnuit cu oraşul. Am umblat kilometri întregi din Haşdeu, unde stau, până prin tot felul de locuri, am cunoscut fel de fel de oameni şi cred că m-am adaptat cât se poate de bine în aceste trei zile. N-am mai scris nimic pentru că n-am laptop la cămin şi sincer, pentru că n-am avut timp. Şi poate nici chef. Dar aici vine partea bună când eşti blogger începător şi nu prea ai cititori: nu capeţi nici reproşuri, nici nu-ţi scade traficul. Sau măcar nu-ţi faci tot felul de probleme că ţi-ar scădea.
   Până una alta, am avut şi noroc. Am colegi de cameră cumsecade, facultatea nu e foarte departe, nici măcar profii nu par foarte severi. Dar asta voi vedea în sesiune. Miercuri am fost la un curs despre schimbările climatice de pe Terra şi modul cum au influenţat acestea cursul istoriei. Mi-a plăcut teribil şi am luat vreo 5 pagini de notiţe. Joi am avut engleză, ceva mai sec, dar cumva cumva mă voi descurca şi acolo. Doar anul acesta am de învăţat...
   Am terminat Hard Times de Dickens înainte cu o zi să plec la Cluj. Acolo am mai citit şi Isabel şi apele diavolului a lui Eliade, un roman fantastic pe care, din păcate, nu cred că l-am înţeles complet. Nici chiar cu un dicţionar de simboluri în cameră. Presupun că mai am de aşteptat, tocmai de aceea nu pot să-i fac recenzie. Se pare că nici cei de la Bookblog, nici Terorista şi nici Dragoş nu au emis vreo părere asupra cărţii. Rămâne s-o reiau peste câţiva ani, alături de alte câteva cărţi pe care le-am citit prea repede. Acum citesc Întâlnirea din pământuri, volumul de debut al lui Marin Preda, şi-mi place mai mult decât mă aşteptam. Cred că voi continua să-mi cumpăr cărţi la fel ca acum, căci anticariatul din Cluj nu e pentru mine. Trebuie să aştept până la primul salariu de peste 1000 de euro ca să-mi permit luxul de a ieşi de acolo cu o carte. Şi până atunci mai este..