...cu cortul. În alt oraş, mult mai mic, mai poluat, istoric, înconjurat de păduri. Asta e tot ce ştiu. Şi-mi place. Iubita unui prieten a găsit un loc numai bun, zice ea, de pus cortul. O casă abandonată, la un kilometru şi ceva de respectivul oraş, cu un izvor prin apropiere. Sună bine. Vreau să fac duminică un drum lung, cu un rucscac în spate, cu apă în cele două pleoşti şi cu toporişca spânzurând de rucsac. Să gust cât pot din libertatea care se apropie de sfârşit, odată cu începerea facultăţii la Cluj. Vreau linişte. Vreau să încerc să uit că trăim într-o ţară în care totul merge prost, indiferent cine ar veni la guvernare. Sper ca măcar pentru două zile să uit de asta şi de multe altele. Am să iau cu mine Scrisoarea pe care nu o vei citi niciodată, un roman pe care l-am descoperit la anticariat nou nouţ şi pe care am dat doar 6 lei. Din primele pagini, pare să merite. Numai bun de citit în timpul plantonului, când voi fi singur cu focul şi stelele.
Când mă întorc, vreau să scriu un articol despre bibliofilie. Sunt adunător ( încă nu colecţionar) de cărţi vechi şi am putut aduna vreo 13 volume. Am început treaba asta acum un an. Nu am un motiv anume pentru care să scriu despre asta. Pur şi simplu îmi alung nişte frustrări scriind despre ceva ce-mi place. Ar mai urma articole despre filatelie şi etnografie, chestii cu care iarăşi mă ocup. Asta pe mai încolo. Mă întorc luni..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu